Să nu te rătăcești..
Mie mi pare că au trecut niște veacuri
–niște singuratici în alergare
Eu – mie mi pare că aș fi traversat veacuri
și aș putea spune
că numai timpul a trecut și eu am stat pe loc
dar nu e așa
timpul a curs fără să-mi dau seama
și într-o dimineață a părut că se oprește
ca păsările care nu mai dau din aripi
se opresc
la început par un punct negru
pe urmă cresc
la urmă de tot se fac uriașe
cât un elicopter care se prăbușește
dar nu au trecut veacurile : numai mi s-a părut
Îmi spui că nu ai văzut zăpada niciodată
ți-aș replica tăios și rău voitoare că
zăpada o vezi atunci când congelatorul se umple
apa aia care se condensează
aceea e zăpada
Tu o vrei pe strada ta
peste straturile din gradina unde ai plantat tu ceva
– nu știu ce
de unde să știu eu ce crește în grădina ta?
Ești un lipsit de minte
nu știi că zăpada e un ucigaș tăcut!?
–eu nu-ți pot explica
pe aici mor oamenii sub zăpadă
ca bunicul pe front : a nins
l-a acoperit zăpada
el dormea
și dintr-o dată i s-a făcut foarte cald și a murit
Îmi mai spui că nici toamna adevărată n-ai văzut-o..
– eu ce pot face? – uite : îți trimit fotografiile toamnei
mai mult de atât ce pot face?
aș putea să te chem
să te adaug toamnei –
asta sau alta
dar nu știu câte toamne mai ai
și nu știu dacă nu cumva ești iarna pe care n-o cunoști
Mi s-a părut numai că au trecut veacuri
fiecare toamnă durează un veac
ți-aș spune că iernile durează cât un mileniu fiecare
aș putea să-ți demonstrez de ce traversăm o perioadă de glaciațiune
dar nu fac nimic : te las să trăiești nesfârșitele tale veri
zăpadă!
poate habar n-ai
poate din prostie îți dorești zăpadă în noaptea dintre ani
Te-aș sfătui ca zânele : nu călca niciodată prin valea plângerii
stai cuminte
altfel
ca pe fiul de împărat
Te așteaptă într-un scrin vechi de un mileniu
–moartea
( 27 octombrie, 2021 – c. ferent – Nu călca niciodată prin valea plângerii)
