E târziu
au trecut niște ani
e trecut de amiază
Soarele mai are puțin de mers
ca toamna când zilele se fac repede amurg
și atât de greu vin zorii
E târziu
cum ți-am spus : e trecut de amiază
și nici măcar nu te mai îndemni să faci o lucrare
te obosește și ridicatul gunoiului
oricum nu mai intră de mult nimeni pe ușă
cui îi pasă de mormanele de amintiri?
În fiecare casă e un câine mic și prost și rău
îl cheamă Șapte
toată ziua scormonește mormanul
flămând sau numai curios
câinele Șapte nu înțelege că te doare
l-ai prinde de ceafă să-i arzi un șut cu sete
dar ți-e milă
nu știu dacă de tine sau de câine și nu-l lovești
E târziu în viață
drumul spre amurg e tot mai scurt pe zi ce trece
te ghemuiești privind câinele care scoate din gunoi
una după alta
prea scurtele minute de fericire
vor fi mai mai multe dar câinele nu le găsește pe toate
pe cele care miros a parfum de Mai
nu le scoate niciodată
fericirea miroase rău pentru câini
ce a adus la vedere miroase a os putred
E târziu
amiaza a rămas în urmă
pe atunci câinele nu se născuse
nimeni nu își înfipsese colții în gâtul pe care se înălța
plină de trufie
ora care se numea am timp
E târziu
chemi câinele fără să-ți pese
ar putea mușca
ar putea fiindcă e flămând
și tu abia își oprești suspinul
dar Șapte e cuminte
și-a jurat să plece oriunde cu tine
chiar și atunci când ziua se va preface în amurg
E târziu numai pentru mintea ta
câinele se repede cu furie la arătările care așteaptă
dacă ar avea glas de om l-ai auzi înjurând
arătările astea stau rezemând zidurile
ca niște prostituate
Șapte le latră cu furie : el știe ce tu nu știi
E trecut bine de amiază
scoți din colții câinelui o imagine ferfeniță
nici ție nu-ți trebuie dar nici lui nu i-o lași
pe urmă iei mâhnirile toate și le alungi în drum
fiindcă e târziu : e trecut de mijlocul zilei
(27.10.2021 – c. ferent – Câinele)
