Păi... – nimic nu se poate rezolva deocamdată : factura E-on nu se poate plăti dacă faci autocitire, locația lor, aia unde discuți tete-a-tete, e închisă temporar. Poate temporar e lung, până la 15 mai. La fel ca la Apă, contracte de închiriere, eliberări cărți de identitate, acte, hârtii, etc, ș. c. l.. E deschis la pâine, la supermarket, la piață, la Telekom, la Dracu. Așa încât temporar e mai lung. Temporar nu are un timp precis, și eu nu știu cât durează temporar.. O tempora! - o moris! Cicero? Poate. Nu-ți mai stă mintea în cap. E plecată pe dealuri, în căutarea atemporalului. Și te superi din nou. Îi dau Dracului pe toți. Și temporarul care nu e fix, e cum i se pare cuiva, comod. Mie nu. Mie îmi place doar ceea ce are definiție, ceea ce e explicabil și exact. Așa temporar, e și viața veșnică, și venirea lui Mesia, pe care o așteaptă poporul casei lui Israel, și Mesia e temporar în mintea fiecărui evreu care a suferit, sau a pierdut părinții, și așteaptă să i se facă dreptate. Românii, ca orice pravoslavnic, așteaptă a doua venire a lui Isus, care temporar e amânată, Isus e undeva prin Rai, cred că pune la cale o venire fastuoasă, cu ăia patru cavaleri călare fiecare pe calul lui, de care spune Ioan prin Apocalipsa lui. Totul e închis temporar.. Doar mintea mea e scandalizată și îngrețoșată de lenea care a cuprins Planeta Terra, temporar. Și temporar seamănă cu răspunsul primit de Daniel, când a întrebat săracul, când vine sfârșitul răutăților : «....., că va mai fi o vreme, două vremuri, și o jumătate de vreme....» – socotește Daniele temporarul!! Mai să cred că și cei care dau răspunsuri Profeților, sunt Diplomați de meserie. Temporar e o șmecherie ca timpul delimitat de,, o vreme, două vremuri, și o jumătate de vreme. ". Unii devin atei după astfel de răspunsuri. Alții se scufundă în ceea ce am numi abis anarhic, ceea ce e pe jumătate o nebunie. Alții, mai rău : devin obsedați de cum ar putea schimba implorând un sfânt, un zeu, un pietroi, o manifestare a unui element inexplicabil. Așa apar Zeități noi, așa sunt scoase de la naftalină Zeități vechi, așa înnebunește Planeta cu totul. Din cauza temporarului atemporal. Așa a răcnit Nietzsche :,, Dumnezeu a murit! ", așa câte un anarhist se plimbă cu un sac de dinamită și un terorist decide că Paradisul lui Allah trebuie umplut degrabă, așa îmi spune indianul meu : mănâncă iarbă verde și bea apă de ploaie, așa ies iacobinii din morminte, purtând ghilotina ca un trofeu, pe baricadele dintr-un Paris care moare, învie și iar moare cu imaginea femeii care a muiat în sângele ultimului ghilotinat, o batistă. Și temporar, lumea se alienează... Și Descartes își răcește gura degeaba : Cogito, ergo sum! – ești pe Dracu, domnul meu, alții au decis că,, Totul e relativ ", și eu conchid : și relativul este în sine relativ.
Parastasul mă-sii de treabă.
Mă uit în jur : milioane, miliarde de oi capii.. De oameni speriați. De copii care mor de foame în Africa. De frigul care nu mai reușește să înghețe apele Oceanului Înghețat. De fierbințeala Soarelui care nu reușește să cadă perpendicular în anumite zone, la anumite perioade de timp. Mă sperii de cutremure neanunțate. Mă întreb de ce erupe un vulcan și de ce țâșnesc alte gheizere, dacă acolo nu e nici locul, nici rostul. Descopăr că nu știu nimic despre Terra, și mi-aș dori să știu dacă o iau în sus spre Marte, sau în jos spre Venus. Și-n timpul nedelimitat al temporarului, niște oameni propășesc. Câțiva cu stăpânire de sine. Tocmai fiindcă au la îndemână temporarul.
Păi nu să le dai cu un par în cap? Să zică mersi și popii mă, că nimănui nu i-a venit ideea să pună în practică ceea ce a visat H. G. Wells : Omul invizibil.. Și asta fiindcă ai vedea numai miniștri și conducători de stat, cu capetele înfășurate în bandaje : pocnite așa cu o retezătură grosuță din pădurile care le taie și le trimit austriecilor. Temporar și asta.
Da : parastasul mamilor voastre de vânzători de țară.
( eu : c. ferent – deocamdată mă opresc #Temporar. Revin mai după ce strâng noi informații.)
