Cruntă e lumina –
răzbunare a nopților pierdute
și nopțile se fac bani rotunzi
rostogolindu-se printre crăpăturile din dușumea
rămâne un licăr
o ceva care taie retina
se răzbună
și nu voi aduce nici lentilele roz / verzi / albastru royal
nu și de data asta
fiindcă nu
fiindcă nu mai vreau
pot dar nu vreau
N-ascult Beethoven
nu mă fascinează puerile case— desenele unui copil bătrân
dar de data asta lumina a căzut prin crăpăturile unor scânduri
poate scândura/ scena unui teatru
poate groapa prost mascată a unei răzbunări
și ca să fiu sinceră până la capăt
oricât ar durea
mi-e silă de drogați
de alcoolici
de idioții care își vând obrazul
Amy era o Fantine fără Cosette
și nu
astăzi lumina taie
desprinde retina
și dau din umeri fără să-mi mai fie milă
........................................................................
Nici zilele nu mai curg
deschide ochii
zilele sunt o roată
ca a bicicletei care a fost lovită de un camion
roata arată a naibii de rău
e îndoită
și nu se mai rostogolește
și zilele la fel
ziua e ziua cârtiței
n-o poate nimeni urni
nimic nu mai curge
clepsidra chiar!
te-ai uitat bine?
clepsidra e înțepenită
timpul a rămas suspendat
nisipul s-a făcut un fel de ciment
nu știu sigur
o piatră
Tu crezi că o piatră mai poate curge?
ai văzut?
ei bine
de asta
Nici zilele nu mai curg
* * * * *
Lumina? –
e așa de dureros să înțelegi de ce nopțile nu pot cumpăra
și de ce orbirea e de mult lipită de mintea ta
și nimic nu tai
Tu singur ai pierdut dansul egretei când ai dus-o pe scenă
eh
la urma urmei nu cade decât o perdea
și tăieturile ne vor vindeca
de ceva ce inutil umerii îngreuna
privește ultima floare și ultimul zbor
și flacăra unui vin ce se stinge
(25 aprilie, 2020 - c. ferent – Cuțitul cu două tăișuri)
