Și adevărul vă va elibera

Nu pot ști cum au reacționat oamenii în vremea când o cronică era cel mult o listă laconică a stării de fapt. Nu știu cum au reacționat în imperiile din mileniul întâi și mai mult de jumătate din cel de-al doilea mileniu, atunci când statele Lumii erau lovite de pandemii, de războaie inutile, unele fraticide, altele doar în scopul de-a extinde teritoriul și a adăuga noi câmpuri de unde să se îmbogățească imperiul respectiv. Nu știu cum vedea omul de rând dezastrele, foamea,, fiindcă prea puțini autori au renunțat la ideea de bibliotecă roz, de ceva cu happy-end, ceva care să aducă bani și glorie, nu adevăr privind ce se întâmpla, cum reacționau oamenii, cum se puneau în siguranță regii, împărații, conducătorii, la vremea respectivă. A făcut-o puțin Daniel Defoe, puțin și autorii noștri, puțin rușii. Pe de altă parte, e o literatură prea puțin gustată, și netipărind, neștiind omul, nu caută, nu citește.
Zilele în care a apărut radioul și mai apoi televiziunea, au fost un cutremur pentru cei care, neplăcut surprinși de cum era pusă în vitrină activitatea dumnealor, au militat împotriva aparatelor, de unde omul își lua informația. Omul a ajuns să se teamă, să le considere nocive, ba aud de revolte populare în Anglia de deceniu trei al secolului XXI, oamenii care fac revoluții împotriva 5G.. Fiindcă se pare că informația crud expusă, creează spaime, face să se nască ideea care într-adevăr ar trebui să-i îngrijoreze : oamenii vor ști cum acționează guvernele împotriva lor. Și uite cum, informația nu va mai ajunge decât sub forma unui raport sec. Televiziunile aduc reclame făcute ad-hoc : Stai acasă! Nu împrăștia o știre! Astăzi ne izolăm pentru o rudă. Persoanele peste 65 de ani să stea acasă!.. Televiziunea se aliniază pe startul știrilor seci și inutile. Ceea ce place celor care se tem de cei de 65 de ani. Fiindcă ei sunt cei care au făcut revoluția din 1989. Trebuie să stea în case, să nu le vină ideea că și aceste guverne, trebuiesc și pot fi înlocuite. Total. Printr-o revoluție cu oameni înarmați până în dinți, cu execuții publice. Iată cum și de ce mor sau stau încuiați în case, cei de peste 65 de ani. Cei de peste 65 de ani, au luptat în 1989 pentru ceea ce te doare și pe tine astăzi : libera circulație, autoritățile care aveau puteri depline, erai arestat pentru o prostie, nu puteai ieși din casă noaptea, nu aveai voie să te aduni în grupuri cu mai mult de trei sau patru persoane, trebuia să faci dovada că plimbarea ta are scop. Nu era mâncare, ceea ce era pleca la export, era frig în case, mașinile erau limitate în deplasarea prin orașe : numerele pare azi, numerele impare săptămâna viitoare. Au luptat pentru libertate de mișcare, pentru libertatea cuvântului, pentru o presă liberă, pentru limitarea puterilor și atribuțiilor Miliției și Securității.. În 1989 armata a fost cu oamenii, nu cu cei care au fugit ca iepurii, fiindcă armata era autohtonă, nu erau mercenarii din Jandarmeria de astăzi. Cei care stăpânesc peste voi și vă închid în case, cei care vă interzic să mergeți la biserică, se tem de puterea celor care au spus : Murim de gât cu voi, dar astăzi e ultima zi când ne chinuiți.. Așa stând lucrurile, bătrânii au fost închiși, arestați la domicilii, medicii care cu adevărat au luptat pentru sănătatea voastră, au fost denigrați, li s-au construit dosare, au fost plătiți oameni care să murdărească, să mintă că li s-au cerut mită, și cum vânzători sunt, au reușit să înlăture pe toți cei care au luptat pentru voi. Iată cum funcționează sistemul actual, cum voi sunteți ținuți în întunericul neștiinței și de ce bătrânii sunt încuiați în case.. Dacă suntem curajoși, nu ne vor învinge, dar dacă nu suntem, deja ne-au condamnat pe toți. Fiindcă suntem orbi și informația cu date exacte, cu povești adevărate, a fost interzisă. Toată România de astăzi este sub bocancul mercenarilor guvernului : Poliție, Jandarmerie, Armată. Și cei care au făcut Revoluția din decembrie 1989, sunt arestați în casele lor.
c. ferent

Ziua în care n-am făcut nimic

Când vrei ca ceva să se întâmple, trebuie să renunți la altceva, ce ar trebui făcut. Omul visează atât de mult să se întâmple ceva bun, încâ...