Cred că fiecare om de pe Planetă a avut o noapte a Titanicului, un moment când a luptat pentru el, sau pentru cineva apropiat, astăzi toată planeta Terra s-a lovit de iceberg-ul pandemiei. Nu știu câți se vor salva, câți vor avea șansa, câți înțelepciunea, câți viclenia, câți puterea de a lupta pentru viața lor, dar ceea ce văd îmi spune un singur lucru : ne scufundăm. Toți. Nu mai există clase sociale, nu mai există țări dezvoltate, nu mai există șansa :,, Vin americanii! "– nu vin, le este și lor greu, le este foame, au copii și nu mai au locuri de muncă. Fiindcă virusul seceră fără alegere, fiindcă nimeni nu mai este în siguranță și decizia de a sta în case înseamnă pur și simplu : foamea.
Cred că ar fi timpul să fim înțelepți, și mă tem că starea asta de nebunie, nu ajută. Nici măcar ascunși în spatele unor uși nu mai ajută. Astăzi îmi venea să râd : cineva a plătit spațiu pentru reclame constând în haine, haine de ieșit la plimbare, la nu știu ce party.. Mi-a venit să râd : vei da faliment mai repede – reclamele sunt scumpe, iar cumpărătorii își vor spune : de ce o bluză și nu mâncare pe o săptămână? Nimic nu va mai merge. Deschiderea uzinelor Dacia? La ce bun? Astăzi oamenii au înțeles că mașinile pot fi oprite să mai circule, de ce să-și ia omul o mașină nouă? S-o țină într-un garaj sau în parcare, inutilă? Nu mai bine mâncare pentru un an?.. Iată cum dacă pornim o singură ramură a industriei, dacă reluăm exporturile, ne vom prăbuși și noi. Vom trăi și veți vedea ce ne așteaptă.