La rând, la pâine..

Am strâns ~ am risipit ~ am trecut pe drum
și nimic
nimicul ridicat la rang de casă ~ bucate pe masă
și nimic
nimicul pe care nu-l pot face panglici roșii ~ iepuri albi
ba nici măcar o monedă de tinichea
am strâns fără să deschid ochii
amintirea nimicului
la ce bun

Nu sunt în stare să construiesc un zid din piese de lego
mi-e imposibil să văd utilitatea unui castel din cărți de joc
și pentru nimic în lume nu voi înșira rând la pâine și lapte
din piese de domino

Eu ( oare mai sunt eu sau un logician
ori vreunul din ăia care țin morțiș la a2+b2= ab2
– nu vor și nu pot să-l vadă pe c ițindu-se curios
de după un colț de drum~casă ~masă
cred că nu mai sunt eu
m-am făcut fixă și concluziile sunt rezultatul corect
corect :nu mai are nici frunze / nici flori)
am uitat sau n-am cu ce face un șir
un rând la pâine ~ lapte ~ sălăți din gradina ursului

Mi-e greu să deschid un drum
ceva / un tunel până la ușa lui c
și a e doar ab pătrat
ar fi putut fi ac – eu aș fi vrut

Și nici păsări de hârtie nu mai fac
nici îngeri cu aripi de bezea
nici nimic frumos
nici curaj să recunosc
– de tine ~ de dor
mă sfâșie secunda și toată Planeta care
nu vrea sau nu poate
la rând ( ca piesele de domino)
să mai stea în picioare..

( 22 aprilie, 2020, c. ferent – a fără c, numai ab pătrat)

Ziua în care n-am făcut nimic

Când vrei ca ceva să se întâmple, trebuie să renunți la altceva, ce ar trebui făcut. Omul visează atât de mult să se întâmple ceva bun, încâ...