It's a long way to Tipperary..

Eh.. Ziua de astăzi.. Nimicuri. Alte nimicuri. Inventând motiv de surâs și descoperind motiv de tristețe.. Încercând să nu jignești și descoperind file de calendar când nepăsarea a planat peste toate acțiunile cuiva. Tu știi bine : are timp, a fost acolo unde o sută de oameni sunt prezenți și-i oferă ceea ce merită. I-ai dărui și tu, dar nu ai suta de oameni prezenți. Tu ești prea serios și nu admiți bătaie de joc, munca ta n-o vrei trântită prin praful drumului. Te resemnezi : îi mulțumești fiindcă acum o lună și jumătate și-a făcut treaba. Pe urmă a uitat, s-a prefăcut că e încântat de scaunul pe care i l-ai oferit. Știai asta de la început : și totuși ai crezut că omul va lupta împotriva a ce tu vedeai în el.. Nu a fost așa : Situația în grupurile mele — promovați care nu coboară din turnul lor, nu spun nimic, nu încurajează pe nimeni, nu sunt prezenți. Câte unul luat cu mine în grupurile altuia : acolo este prezent, eu îl văd și înțeleg de ce este prezent : sunt o sută de persoane active, are aplauze, la mine nu are. Și nu zic nimic.. Trec mai departe : nu era mai bine să nu fi știut? Era, dar mi-am zis că în cazul în care dispar, să rămână totul în regulă. Nu a fost să fie. Alții care rămân să spioneze, să ironizeze. Pe ăștia îi dau afară.. Câte unul îmi trimite cerere de prietenie, descopăr că vrea aplauze. Nu-i dau nimic. Câte altul care vrea să spună câte în lună și-n stele, nu-l ascult. Alta care își închipuie că eu sunt un fel de popă care propovăduiește nu știu ce acțiuni din care virtuțile să se facă legea universală, dar nici măcar marii profeți ai omenirii nu au reușit o reconciliere a religiilor, n-au făcut lumea mai bună, și eu doar am făcut studii biblice vreo câțiva ani, nu sunt deloc popă, deși în cultul unde am făcut eu studiile, aș fi putut fi măcar diacon, dacă nu reverend.. În fine. Nu sunt ceea ce caută, și deși în principiu mă opun, cedez și-o chem eu. Are coloană vertebrală, și nu știe că a mea e înțepenită în poziție de drepți, nu știe că în câteva ceasuri expiră bunătatea și-o s-o cadorisesc ( virgulă) c-un șut în cur.

Trec. Am trecut să verific munca minții mele.. Nu voi repeta prea curând incursiunea : eu sunt om rău. Drept, dar neîndurător. Ei nu știu, și eu prefer să nu știe, le las construcțiile și îi las în seama celor blânzi, altfel praful se alege din Clepsidra ⏳, Lady in red ❤️, Lady in black 🖤 și Ceaiul de la ora 🕔 cinci.. Trec. Ridic din umeri și-mi spun : am greșit – am căutat niște diamante în praful drumului, erau niște sticle frumos colorate. Trec.. Îmi văd de treabă. Timpul trece cu mine..

Câte una mă invită să-i apreciez pagina. Pe copertă se lăfăie :« Scriitor», îi explic de ce a face poze și a scrie o propoziție, nu te califică Scriitor. A fi scriitor e lucru anevoie și unii care chiar au scris, au fost uitați și cărțile lor mucegăiesc în arhiva casei scriitorilor. Nu înțelege, crede că o atac. Și mi-e milă : de ce să-i spui orbului că e orb, sudului că e surd, apodului că nu are mâini și picioare, tâmpitului că are creierul gol și în capul lui e un terci de tărâțe, un mucilagiu ca cel după ce mâncarea uitată în dulap, a intrat în procesul de putrefacție? Mă împac pe mine și șterg adevărurile pe care i le-am spus : în creierașul ei cât o alună, nu încape atâta înțeles.. Refuz restul invitațiilor și...

{mă întorc eu însumi ca Milena în Turn.. N-am loc nicăieri. Mă alungă micimea puterii de înțelegere a multora. Nu știu ce vor, și nu voi afla fiindcă nici ei nu știu ce să spună. Nu pot spune fiindcă nu au evoluat bieții..

Aș striga : a j u t o r........ – Ajutor Dumnezeul meu! Dă-mi răbdare și închide-mi gura.

Trebuie să dorm. Mult. Un anotimp. O vreme de vremuri. Un timp de timpuri. Și nimeni nu-mi dă adresa peșterii unde au dormit prigoniții o mie de ani. Nu, nu m-am născut prea târziu, ci prea devreme. Aceștia îmi sunt străini și dușmani și eu vorbesc ca de pe altă lume care o să fie când ei nu vor mai fi nici măcar os în adâncul de doi metri.. Și nu mai spun nimic. Vorbitul meu se izbește – bilă de fildeș de bilă de fildeș, și amândouă de un perete de catifea.. Și ecoul se stinge mat. Și eu..}

                                                                                    ... It's a long way to Tipperary.. 

( c. ferent –It's a long way to Tipperary)