Locuim pe o limbă de pământ
eu la un capăt și tu la celălalt
distanțe care mă ucid
și dor dor dor dor
de luminile din irișii tăi
de aburul gurii tale
aburind în zori gura
pe mine
Ce departe e departe și ce imposibil mirosul palmelor tale
( a pământ – în zori
când te-ntorci din gradina dintre coline)
ce pot să mai sper
câinele adulmecă printre răzoarele de verde
cozi de sobol
și eu amintirea palmelor tale
plutind deasupra umerilor goi
și dor dor dor dor
de orice culoare a pielii de pe gâtul tău
lipit de obrazul meu
de tine tot
dor îmi vine
Locuim pe o Planetă ruptă din Eden
locuim smulși unul de celălalt
și dor dor dor dor
să-ți aud pașii pe coridor
dor de sunetul vocii tale
dor de ritmicitatea cuvântului tău
dor albastru și galben
dor dor
numai de tine
Te-aștept : o cafea
o singură ceașcă pentru-amândoi
o singură țigară din care fumăm pe rând
un pat de un un metru lățime
ne cuprinde și chiar rămâne mult loc
fiindcă și așa depărtați
una suntem
eu cu tine
(VIII, a-VI-a, MMXX - c. ferent / z – Dor de tine)
