Eh... Când poți fi cu ușurință să fii doi, fără să suferi de dublă personalitate, fără să fii atins de cine știe ce afecțiune psihică, atunci poți fi fericit. Dincolo de lacrimi și sfâșietoare neputințe, dincolo de furie, există mulțumirea : sunt animale, păsări, pești mari și mici, mamifere marine! Sunt. Ies pe străzile unde forfota umană s-a întrerupt, ies în mijlocul Mediteranei, ies pe canalele Veneției, ies pe delfini, balene, ies și rechini pe care nu-i prea iubim, dar ies. Ies atâtea animale încât îmi spun : n-am știut că mai trăiesc, erau așa de ascunse de mine, de dreapta mea ucigașă, de dreapta în prelungirea căreia de multe milenii am ținut lancea, cangea, sulița, și la urmă o pușcă.. Ele au uitat cât de rea sunt eu și au ieșit, ei toți mai cred că există dincolo de canalul de televiziune Animal's Planet... Eh, lasă-le bucuria! – îmi spun – fii fericită : nu au dispărut.. Flora : necălcată de bocancii mei, flora scoate mii de petale.. Un scaiete își dă voie să înflorească rozurile lui purpurii! Și iarba nu mai tremură de tăișul coaselor.. Planeta râde! Cerul se umple de aripi! Cerul brăzdat până ieri de mii de zboruri cu fum, cu zgomotul infernal, cerul e albastru și cumulușii sunt cumuluși. Și într-un colț de grădină, o cârtiță clădește mușuroi deasupra galeriilor.. Undeva într-un iaz îndepărtat, un castor a decis măsurile noului dig : aduc trei trunchiuri, și voi strânge pește pentru toată familia mea.. Pe un munte : marmota își adună familia la Soare :hai să prindem ultravioletele!..
Hai să ne dezbrăcăm de mânie, hai să punem în prelungirea mâinii drepte, mângâierea! Hai să ne bucurăm de bucuria Planetei Animalelor!.. Hai..fără ipocrizie, hai să cântăm un imn vieții! Măcar încă puțin.. Nu prea mult, încă puțin, nu un an Sabatic, încă puțin.. Vă rog.. În numele tuturor animalelor, păsărilor, peștilor, în numele ierbii, vă rog... Numai încă puțin. Pe urmă putem pune pușca în prelungirea mâinii drepte, dar astăzi nu.. Vreți?
