Te-am iubit..

De trei ori mi-am întins mâna

și de trei ori m-am oprit... 

nu știi cum te poate cuprinde disperarea

te-am iubit 

Mi-a fost frică de mine 

pasiunea din care nici unul dintre noi 

viu 

n-ar mai fi ieșit 

Nu mai risc încă odată 

nu mai calc pragul casei 

te voi privi de departe 

poate surâs 

poate lacrimă 

poate nimic 

mă frâng de neputință 

întind brațele spre neant 

și brațele cad neputincioase 

am călcat pe un ciob de stea 

am înghițit un scorpion 

o viperă cu sete de braț m-a încolțit 

te-am iubit 

Vreau să treacă 

vreau să am putere să te privesc

așa cum privești o madonă: știi că nu-ți poate aparține 

vreau să trec peste toate astea 

vreau să nu-mi aduc aminte nopțile 

vreau 

vreau să uit 

vreau să pot muri pe dinăuntru

aș vrea

aș spera să înțelegi 

să știi 

dar mă mulțumesc să mă lamentez: bocitoare de ocazie 

Cassandra pe ruinele cetății 

aș fi vrut să crezi că nu am putut face altfel

te-am iubit

o să-mi pedepsesc mâinile 

o să mă oblig 

o s-o fac 

chiar te-am iubit. 

(27, 03,2019,.c.ferentz–.....– Te-am iubit.)

Devreme / Târziu..

Devreme devine târziu prea devreme

– te obosește chiar o plăcere.

Și dintr-o dată e prea noapte ca să mai ieși din cochilia ta

dintr-o dată e prea obositor să deschizi gura

dintr-o dată încetăm să ne mai placă o muzică

–fiindcă s-a făcut târziu prea devreme

fiindcă e prea anostă fericirea de ieri

fiindcă două tăceri privind în noapte

obosesc

și-și lasă fiecare capul pe speteaza fotoliului său :

– umărul celuilalt e înghețat sub somnul care aleargă prea înapoi

prea mult timp și nu-l cunoști pe omul ăsta rece

care a ațipit pe locul lui..

E la distanță de un braț

l-ai putea atinge

dar înțelegi că e târziu și pui o perdea între privirile voastre

pui un perete de sticlă între obraji și sărut

pui un zid între palma vie și fruntea înghețată 

palma pulsând fierbinte sângele care țipă prin fiecare deget

–nimeni nu a mângâiat niciodată un iceberg.

Devreme / Târziu – atât de târziu că s-a făcut dimineață de-un veac întreg.

Între timp Planeta se se subțiază și se alungește

– peretele de sticlă e ecuatorul

unul dintre voi stă pe o latură a Planetei și altul pe capătul celălalt.

 E târziu și într-un act de voință pășești în gol

–e inutilă Planeta care va ținut laolaltă

și nu o vrei ca pe limbă de pământ de lățimea unei camere

unde ieri dimineață ați băut o cafea

(12.03.2020 c. ferent – Devreme / Târziu)

Destinația neant

Nu ține de mine

în general se comportă ca și cum ar avea voință propie

vin cu îndărătnicie de câine

cu statornicia drumului în sine : ai văzut tu vreun drum care se abate de la el însuși?

vin ca un meteorit : ai văzut tu meteoriți întorcându-se la planeta de care s-au rupt?

vin fiindcă nu pot altfel

nu am soluții și sunt câine și drum și meteorit

vin fiindcă e legea fizicii: odată imprimată mișcarea / nimic nu o poate opri

vin și dacă aș muri pe drum

( dacă un soldat este decapitat / picioarele continuă drumul încă un timp)

vin fiindcă nu pot să stau și nu știu cum să mă întorc

vin fiindcă sunt pilitura de fier atrasă de magnet

vin fiindcă nu există nimic în stare să inverseze polii

și nimeni nu poate schimba axa lumii

vin

destinația nu se schimbă niciodată

vin fiindcă te iubesc

(în cortul lui sărac din oborul de animale

bietul iluzionist se frământă întrebându-se :

voi putea jongla cu patru inimi

voi putea

alchimist cu o bucată de plumb în mână

printre retorte și prafuri închise în cutii

voi putea da sclipiri de Soare miezului de noapte

voi putea arginta chipuri flămânde și însetate de miracol

în cortul lui din oborul de animale

iluzionistul și-ar vinde sufletul să poată jongla cu patru inimi

stația terminus e un circ

între circ și lume e iluzia care face fântână din sticla de 1/2 de litru

or să bea o mie de oameni și apa nu se va împuțina

la stația terminus e pâinea de 3/4 de kilogram din care

mănâncă o mie de oameni și pâinea rămâne întreagă

vânzătorul de iluzii e sărac și nu-și permite mai mult)

vin

cu Steaua și acul busolei arătându-mi Polul iubirii

zodia care face drumul fix

sunetul care se lungește între spații în linie dreaptă

vin

nu pot să mă întorc din drum

( astăzi vineri 26 iulie, 2019 c. ferent/z – Destinația : neant)

Omul de la Kandia

Mă mișc în reluare

în mintea mea (în reluare)

visele și tu

și tot ce altădată era alergare

alergarea prin aerul fierbinte de amiază și de august

în mintea mea alerg în reluare…

palmele conturează chipul prin aerul fierbinte

retina minții derulează mișcările tale

pașii călcând sonor caldarâmul trotuarului

mintea mea are memoria mirosului tău

tu miroși altfel în zori /

altfel la prânz /

altfel îmbrățișându-mă

cămașa ta se lipește de trupul tău și albul se face ud

albul se face miros

albul se face mișcare în ritmul respirației

albul se face fâșâit pe pielea încinsă

palmele conturează trupul prin aerul fierbinte

în mintea mea în reluare

alergarea prin aerul fierbinte de amiază și de august

și tot ce altădată era alergare

visele și tu

în mintea mea (în reluare)

mă mișc în reluare…

mi se face dor de gustul sărat al buzelor tale

și de palmele tale cercuindu-mi trupul

mi se face dorm de cântecul tău

de poemele pe care mi le șopteai seara

vocea ta ascultând

erotismul pătrunzând în auz

alunecând pe gât și umeri

coborând pe sâni și pântec

gustul sărat și mirosul tău îmi stăruie în memorie

și te refac la Candia

te adun din neant și din vânturile care te-au risipit

să te simt

mă mișc în reluare

în mintea mea (în reluare)

visele și tu

și tot ce altădată era alergare

alergarea prin aerul fierbinte de amiază și de august

în mintea mea în reluare…

(19.08.2019– c. ferent/z – Omul de la Kandia)

Fanta dintre Lumi

Fericirea are laturi egale : patru pași

dincolo de rotundul acesta e furia

habar n-am cum arată indiferența :

te urăsc ca și cum te-aș iubi.

Fericirea e un rotund ca Soarele

sau ca Universul fără sfârșit

depinde ce alegi : finitul arzător

sau muzica îngerilor

muzica aceea care se propagă de la sferă la sferă

muzica aceea de nicăieri

muzica : armonía Universului..

depinde de ce ai ales :

arderea la peste 3000°

unde vei sfârși ca un chibrit în scurt timp

flacăra aceea rotundă care arde opt secunde universale

flacăra care a trecut prin mintea lui Dumnezeu

flacăra care a obosit

care s-a plictisit și s-a stins.

depinde de ce ai ales

nu-mi place opt.

nu-mi place unu.

nu-mi plac.

aleg : Universul

 poate 

aleg soarele

 rar

unde o fi nouă?

alegeri

 greșite

             sucite

                        muncite

tâmpite

Fericire e să simți răsăritul pe frunte

atunci când ești pe țărmul dintre lumi

nu ți-am spus eu că totul e relativ?

că și relativul în sine e tot relativ?

că fanta dintre relativ și Univers se deschide ca o ușă între lumi?

Descalță-te Soare : trecem prin fanta relativului

și dacă e să trecem, trecem.

(9 martie 2019 c. ferent/z... Fanta dintre lumi)

Tăcerea ta, câmp alb

un an 

și albul îneacă 

ce pot să mai fac? 

vorbesc unei fantome 

vorbesc unui deșert de alb 

și poate nici nu mai contează 

te-au înecat ninsorile ori floarea 

și-un an întreg de alb 

dar nu-i nimic: vorbesc prin vastele saloane 

cu flori și cu pereți dați în alb 

vorbesc: și poate e pedeapsa 

tăcerii blestemate 

și-a fricilor de alb 

mă frâng când nimeni nu răspunde 

ecou deșertic 

vis în alb 

tu 

călătorule antartic

prin lumea ta de alb 

o înghețată melopee 

sfârșește lângă zidul alb 

tăcerea mea  

un an aproape 

destul să cazi în alb 

(23, 03, 2019....c.ferent/z – tăcerea se cheamă Alb)