– te obosește chiar o plăcere.
Și dintr-o dată e prea noapte ca să mai ieși din cochilia ta
dintr-o dată e prea obositor să deschizi gura
dintr-o dată încetăm să ne mai placă o muzică
–fiindcă s-a făcut târziu prea devreme
fiindcă e prea anostă fericirea de ieri
fiindcă două tăceri privind în noapte
obosesc
și-și lasă fiecare capul pe speteaza fotoliului său :
– umărul celuilalt e înghețat sub somnul care aleargă prea înapoi
prea mult timp și nu-l cunoști pe omul ăsta rece
care a ațipit pe locul lui..
E la distanță de un braț
l-ai putea atinge
dar înțelegi că e târziu și pui o perdea între privirile voastre
pui un perete de sticlă între obraji și sărut
pui un zid între palma vie și fruntea înghețată
palma pulsând fierbinte sângele care țipă prin fiecare deget
–nimeni nu a mângâiat niciodată un iceberg.
Devreme / Târziu – atât de târziu că s-a făcut dimineață de-un veac întreg.
Între timp Planeta se se subțiază și se alungește
– peretele de sticlă e ecuatorul
unul dintre voi stă pe o latură a Planetei și altul pe capătul celălalt.
E târziu și într-un act de voință pășești în gol
–e inutilă Planeta care va ținut laolaltă
și nu o vrei ca pe limbă de pământ de lățimea unei camere
unde ieri dimineață ați băut o cafea
(12.03.2020 c. ferent – Devreme / Târziu)
