și albul îneacă
ce pot să mai fac?
vorbesc unei fantome
vorbesc unui deșert de alb
și poate nici nu mai contează
te-au înecat ninsorile ori floarea
și-un an întreg de alb
dar nu-i nimic: vorbesc prin vastele saloane
cu flori și cu pereți dați în alb
vorbesc: și poate e pedeapsa
tăcerii blestemate
și-a fricilor de alb
mă frâng când nimeni nu răspunde
ecou deșertic
vis în alb
tu
călătorule antartic
prin lumea ta de alb
o înghețată melopee
sfârșește lângă zidul alb
tăcerea mea
un an aproape
destul să cazi în alb