O! –vai când timpul trece-n goană
și lesne fumegând se stinge viața..
Ca un opaiț stins, când dimineața
vin zori, suflând militărește-n goarnă.
Prea lung ianuarie cu noaptea-n față
lipind în somn trândav geană de geană
Întârziind lumina zilei dintr-o toană
încătușând-o umbre, prinsă-n ceață.
Și fără voie, sfârâind precum arsura
din amintiri ridică stafii noaptea lungă
Jăratec în găvane seci, priviri să-mpungă
să nu-i mai uiți pe veci, de fum făptura..
Mă încovoi și-mi astup ochii, să n-ajungă
spectrul, a ce cândva mi-era căldura..
( 19 ianuarie, 2022 - c. ferent — Sonet : Beatrice, către Dante)
