N-am dorit – n-am știut : mi-a fost scris ca să fiu
să fiu Caron și mut să te port printre ape
datul meu n-a fost omul din luntre să fiu
a fost scris să mă nasc eu luntraș
a fost dat să fiu spectrul ce simplu-i spui : moarte
În tăcere aduc luntre până la mal
și-n tăcere obolul-îl primesc pentru toate
când te sui tu în luntre și pe bancă te-așezi
nu cunosc nici un drum să-ți ofer libertate
Nu e vina luntrașului nici a luntrii zburând
printre maluri cu verde pe margini de șoapte
eu nu știu nici un drum spre a fi a sufla..
Styxul e tot ce pot
drumuri întortocheate
le cunosc le parcurg eu și cu luntrea mea
n-am nici vină : ți-am spus că alergi către moarte..
Aș fi vrut să fiu eu simplu : un călător
dar mi-e datul greșit și sortit să n-am parte
de-a-mi alege destinul
de-ar fi fost libertate
aș omul din luntre aș fi doar călător
dar sunt Caron..
Cu mine alergi către moarte..
( c. ferent – 5 oct., 2020 Styx fără Caron)
