Ziua seamănă cu nordul
și eu continui să respir pe culoarul dintre ziduri
pereți din material diferit
al tău ridicat din sticlă incasabilă
al meu din ce s-a nimerit
Obosesc și teama se cuibărește lângă peretele tău
peretele din sticlă
după acest perete se cască abisul
și după abis sunt pașii tăi
mă cuibăresc lângă perete
ca de frig ori ca de tristețe
adorm într-un târziu
lângă peretele din sticlă incasabilă ridicat de tine
Cel mai tare mi-e frică să nu-mi simtă mirosul
lupii de după peretele ridicat de mine
din ce s-a nimerit
eu visam de titan
ori cu mirosuri usturate ca piperul
lupilor nu le place piperul
dar n-a fost să fie și mi-e teamă să mă apropii de peretele meu
lupii de dincolo ar putea să-mi simtă mirosul
și peretele nu mă poate apăra
Mă strâng în mine însumi
faldurile mantiei
ca pe niște aripi le adun
le strâng de teamă că ar putea atinge peretele șubred
că lupii ar putea simți mirosul de aripi inutile
aripile care nu mai știu să zboare
ar putea dărâma peretele șubred și aripile ar dispărea între fălcile lor
Ca de tristețe mă strâng
mă ghemuiesc
mă fac mică
lângă peretele nepăsător și din sticlă incasabilă
mă cuibăresc și plâng până adorm
( 9 octombrie, 2020 , c. ferent – Chloé ,printre pereții din labirint )
