rar
atât de rar că a devenit mai obișnuit să nu te simt
să nu te înțeleg
ieri
sau acum un
o vreme
anotimp
mai multe
te simțeam
viu
cu fiecare literă
exclamație
atingere
erai și eram identici
astăzi
în fiecare zi
nu ajung în tine
nu la tine : în tine
nu pot
crezi că e o noutate?
ce s-o fi întâmplat — nu știu
dar nu te mai simt
te percep trecătorul în pantaloni kaki și la bustul gol
un inconștient care se plimbă pe șoseaua ( Nordului / Sudului — de unde să știu?)
crezându-se în intimitatea budoarului prințesei
dar trecător
doar trecător
numai trecător
...................................
( crezi că ar trebui să mă bucur?
uite :
nu îndrăznesc să mă ridic pe vârfuri
nu îndrăznesc să-ți mângâi obrajii
să-ți ating buzele într-un sărut de-o secundă
nu îndrăznesc
crezi că ar trebui să mă bucur?
regele meu este rege —
prenumele posesiv a dispărut
și mie mi-e rușine să-ți ating fruntea plină de vise)
................................................
e așa de cald că nu mă pot coborî în stradă
să bat orașul la pas
să plâng
să uit
să trec
să nu
să da
să treacă
să cred că am dreptul să uit
să cred
să accept un nou rege al meu
la noapte
poate o să fie ploaie de stele
o să mă rog
o să-mi pun dorințe
o să-mi impun :
să plâng
să uit
să trec
să nu
să da
să treacă
să cred că am dreptul sa te uit
la noapte
(ai auzit : a murit Romeo
ai văzut : Julieta a nimerit un pumnal de teatru
unul de carton
au internat-o la balamuc)
la noapte...
(XVII, a VI-a, MMXIX, c. ferent /z – La teatru : arme de carton...)
